E ora 5 undeva in lume

Date February 25th, 2009 (15:44)

Daca analizam istoria observam ca omul a avut e evolutie interesanta in raport cu munca.

S-a dorit un program fix in care omul sa munceasca iar la sfarsitul turei sa lase totul si sa mearga acasa la familie. Apogeul acestui curent a fost in anii 1950 1960 cand orice familie din vest (in special US) avea o casa o masina si barbatul o slujba fixa.

Apoi a intrat in mainstream idea ca a munci intr-un program fix stanjeneste omul si ii limiteaza potentialul de a crea. A ramas idea de program 9 17 insa angajatul poate alege daca ramane sau nu peste program si este considerat un semn bun daca ramane.

Apogeul a fost prin anii 90 si toata lumea era aproape fericita, totusi lucrurile erau prea nesigure pentru firme.

De la jumatatea anilor 90 a inceput obligarea subliminala a angajatului de a ramane peste program si in weekend eventual.
In prezent foarte greu vei avansa fara sa lasi o mana si un picior la firma, fara sa iesi in evidenta cu rezultate record. Programul este identic de la 9 la 17 insa realitatea este mai cruda. Programe de 12 ore concedii mai scurte si viata personala cu probleme.
La bani insa nu ai ce comenta, salariile sunt mari, firmele isi deschid buzunarele angajatilor cu spirit de sacrificiu.

Cum am ajuns aici?
omul a evoluat natural spre asa ceva, dorinta de ‘mai bine’ ne-a impins spre o societate de masini.

Sacrificam zi de zi din timpul personal pentru a cladi un viitor pentru noi si copii nostri insa nu realizam ca nici noi si nici ei nu se vor putea bucura de el… Vor fi prea ocupati cu procesul de cladire pentru a savura viata.

Undeva in lume este ora 5 !
Sa luam o pauza, viata trebuie savurata, traita, simtita. Munca are rolul ei insa nu trebuie sa ne conduca. Fa doar ce iti place si doar atat timp cat iti place


Articole Similare
  • Cele mai Populare 15 Articole din ironmim dot com

  • 1 Raspuns to “E ora 5 undeva in lume”

    1. Marylina spune:

      Easy to say… a avea timp pentru sine e un lux in secolul vitezei. Am ajuns sa consideram pasiunile placeri dezastruoase, distructive asta in ciuda faptului ca sunt placerile noastre… ele devin vicii nimicitoare din cauza consumului de timp pe care il necesita… timp pe care il alocam jobului, fabricarii materialului… Uitam sa traim pentru ca ne place sa traim, traim pentru ca trebuie sa traim…

    Lasati un comentariu